Obiective turistice în comuna Unguriu

Obiective turistice pe raza comunei Unguriu

BISERCA ORTODOXA UNGURIU

Biserica Parohiei Unguriu a fost construită în perioada 1941-1943, pe locul alteia mai vechi, de la începutul secolului al XIX-lea şi are hramul „Sfinții Voievozi”.Biserica este impunatoare si are alaturi o casa praznicala,asezamant social filantropic ridicat cu sprijinul enoriasilor.

MONUMENTUL EROILOR DIN UNGURIU

În curtea bisericii cu hramul “Sfinţii Voievozi” a fost ridicat un monument format din două blocuri din piatră şi ciment care închid o cruce, având de-o parte şi de alta două cruci latine gemene, ce au pe spatele lor tricolorul, întreg ansamblul fiind susţinut de un solid soclu de formă octogonală. Inscripţia ne spune că monumentul a fost ridicat drept “ Omagiu eroilor revoluţiei”, fără a consemna nume.

În biserică, în naos, este fixată o placă de marmură cu inscripţia, “Recunoştinţă veşnică eroilor comunei Unguriu morţi în războiul de independenţă 1877 şi în războiul întregirii neamului 1916-1918”, după care urmează numele eroilor. Pe partea opusă, o placă asemănătoare a fost pusă pentru eroii satului căzuţi în Al Doilea Război Mondial.

SCHITU BARBU

Schitul  Barbu se afla pe Valea Niscovului, la 30 km vest de municipiul Buzau si a fost ctitorita de capitanul Barbu Badeanu impreuna cu familia sa, intre anii 1662-1669. Acesta a ridicat biserica mănăstirii între anii 1662-1669, ajutat fiind de soţia sa, jupâneasa Rada şi de fiii lor, Hrizea, Radu, Jipa, Andronic, Neagoe şi Badea, pentru sfârşirea lucrărilor dându-se bani şi din vistieria domnitorului Antonie-Vodă din Popeşti.

Clopotnita din fata manastirii este din zid in partea inferioara si din scandura in partea superioara si este acoperita cu tabla. In curte mai sunt doua clopote din cele patru avute initial.

În sec.al XVIII-lea, Mănăstirea Barbu a devenit metoc al Mănăstirii Văcăreşti, închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim. După secularizarea din vremea lui Cuza, mănăstirea de călugări a fost desfiinţată, aşezământul monahal fiind reîntemeiat în anul 1871, dar ca mănăstire de maici, fiind aduse aici călugăriţe de la Schitul Sfântul Gheorghe de lângă Bozioru, căzut în ruinare. Bis  erica a fost reparată între anii 1894-1895, prin strădaniile stareţei Glafira Georgescu şi ale părintelui Visarion Ioan Hagiu de la Schitul Nifon. Cu acea ocazie a fost înlocuită pictura, retârnosirea lăcaşului făcându-se în anul 1896.

În anul 1931, cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice şi al comunităţii locale, Biserica a fost refăcută, îndeosebi prin stăruinţele stareţei Xenia Dumitru şi a protosinghelului Ioasaf Grigorescu de la Mănăstirea Ciolanu. Tot atunci s-a refăcut pictura, de către Nicolae Şolescu din Buzău. În urma decretului de tristă amintire din anul 1959, autorităţile comuniste au desfiinţat mănăstirea, refăcută după anul 1989. Ultimele restaurări la biserică s-au făcut între anii 1981-1994.

MANASTIREA BRADU

Mănăstirea fortificata Bradu se află  la 22 km de satul Ojasca,în satul Hales, si este cunoscută şi drept „Cetatea Doamnei Neaga”. A fost construită în secolul al XVI-lea, de boierii din familiile Cădeşti şi Pătârlăgeni.

A doua denumire provine de la faptul că soţia lui Mihnea Turcitul, Doamna Neaga, a fost cea care a refăcut-o. În anul 1640, Radu Cândescu a construit ziduri de incintă pentru a proteja complexul de atacurile turcilor. Mănăstirea-cetate a avut un rol important în istoria domnitorilor români: Mihai Viteazul a plecat de aici spre Valea Buzăului şi apoi spre Şelimbăr, unde a câştigat lupta de acolo. În plus, Constantin Brâncoveanu a găsit de trei ori aici loc de refugiu, în anii 1703, 1708 şi 1711. Venit cu familia lui, domnitorul a reuşit să scape de turcii care îl căutau.

Mănăstirea Bradu a avut un rol important şi în timpul Revoluţiei din 1821, când boierii de pe acest teritoriu s-au adăpostit din calea atacurilor. Tot în acea perioadă, eteriştii au atacat mănăstirea-cetate, însă nu a reuşit să o şi cucerească. Dovada atacului lor stă în porţile cetăţii, care se află în Muzeul Judeţean Buzău şi care sunt pline de proiectile de plumb.

Ansamblul de la Mănăstirea Bradu cuprinde zidurile de incintă, turnurile de apărare de la colţuri, ruinele vechilor chilii şi ale spaţiilor pentru locuit şi pentru activităţile gospodăreşti, Casa Domnească (construită de Constantin Brâncoveanu la începutul secolului al XVIII-lea) şi biserica cu hramul „Sfântul Dumitru”, în care încă se ţin slujbe.

Mănăstirea Bradu şi întregul complex au fost incluse pe lista monumentelor istorice din România. Importanța sa în secolele trecute este dovedită şi de faptul că aici s-au organizat cursurile unei şcoli, începând cu anul 1872, în care erau primiţi copiii din toată comuna. Cursurile au fost întrerupte în anul 1905, când au fost construite două clase în alte locaţii, pentru că numărul elevilor crescuse simţitor.

Galerie foto